November 11, 2010

Despre trezeala

By shmeny

E o vorba veche care zice: “Cand pierzi totul, te mai ai doar pe tine”.

Sau asa ceva, nu m-am trezit inca.

Eu cred ca atunci cand incepi sa pierzi totul, pe tine te pierzi printre primele lucruri pierdute. De fapt, de aici porneste totul. Este o stare de debusolare accentuata.

Dar nu e la fel de crunt ca atunci cand incepi sa te regasesti.

Pierderea de sine se petrece in amorteala, in anestezie. Regasirea revine cu durere, cu revelatii, cu scrasnit din dinti. Nici in acest moment nu stiu ce sa va recomand. Le-am facut pe amandoua de atatea si atatea ori, incat ma impiedic la fiecare schimbare. La fiecare sucire tresar si ma intreb: “Acum ma afund sau acum ma ridic?” Si cred ca multi sunt ca mine. Oameni orbi care s-au ratacit, apoi s-au reintalnit, iar acum habar nu au ce sa faca, nici cu propria persoana, nici cu lumea.

About shmeny

Ma numesc Oana Catalina Dusmanescu. Dintr-o minunata eroare, multi imi spun acum Olga, dupa eroina cartii pe care am scris-o. Am fost toata viata jurnalista. Acum nu mai sunt. Dintr-o alta eroare, pe care nu stiu cum s-o cataloghez, inca ma simt jurnalista. M-am nascut pe 26 martie 1976. Nu regret nici macar o zi din viata mea si nici macar o decizie pe care am luat-o. Pentru cartea mea, "Urechile pisicii Olga", inspiratie suprema mi-a fost Ira, care chiar este pisica si cu care am privilegiul sa impart caminul. Celelalte inspiratii au purtat multe lume si nu le voi enumera aici, pentru ca nu vreau sa uit pe cineva. Am scris aceasta carte din toata inima. De aceea mi-as dori sa ajunga, intr-o forma tiparita, la inimile voastre. View all posts by shmeny
This entry was posted on Thursday, November 11th, 2010 at 9:58 am and posted in Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.

3 responses to “Despre trezeala”

  • nin
    November 11th, 2010 at 11:50 am

    Stii ce este cel mai greu intr-o situatie ca asta descrisa de tine? Relatia cu ceilalti!
    Poate stii deja asta; faptul ca tu crezi ca te regasesti, ca iti revii si cand colo te trezesti ca iti spune partenerul (sau oarecine) “alo, ce faci, revino-ti”, adica “mie imi convenea cat de … erai inainte, ramai asa”. Suntem vulnerabili in situatii de acest gen, unii risca sa nu-si mai revina nicicand. De ce? Din cauza barierelor, conventiilor etc.!
    De aceea, parerea mea, bine fundamentata, este ca daca cineva reuseste sa se regaseasca, mai bine ramane doar cu el, pentru ca altfel este pierdut!

    Reply
  • Liz
    November 11th, 2010 at 12:40 pm

    Cateodata ne pierdem intentionat si ne lasam plutirii in deriva. Ni se cam pare singura solutie in momente in care prea multi incearca sa ne arate prea multe directii. Si-apoi regasirea e si palma data astora, temporar, ca stii singur directia pe care o vrei, pana la urmatoarea pierdere de sine.

    Reply
  • scorpio72
    November 12th, 2010 at 12:29 pm

    Am o prietena care acum trece printr-o mare incercare..si ii este greu,pentru ca acum s-a trezit..
    Si mie imi este si mai greu pentru ca m-a vad pe mine atunci cand m-am ,,trezit”…si imi aduc aminte cat am luptat si m-am chinuit sa ma regasesc..

    Reply

Leave a comment