Azi nu am chef de joi.
Incep sa ma injur pentru ideea cu muzeul pentru simplul fapt ca sunt celebra (la mine in apartament) pentru faptul ca ma simt de-a dreptul incapabila sa scriu la comanda. Mai ales cand comanda e la mine. “Hai, scrie, hai, scrie!” Urat!
De altfel, acesta este si motivul pentru care nu cred ca o sa mai scriu nicio carte, dupa Urechile pisicii Olga. De atata timp chiar incerc sa scriu, dar parca imi stau singura cu o toporisca deasupra capului. De-asta nu iese nimic. Pentru ca Urechile au fost naturale. Tot ce vine dupa e ca o obligatie. Sper sa treaca faza asta prelungita.
Din punct de vedere artistic mi se pare ca ma pierd, dupa ce tocmai m-am implinit. Nu pot sa scriu. Imi trebuie nopti ca sa scriu si sa cunosc oameni. Eu noaptea dorm.
Pe autoarea Urechilor eu nu o mai cunosc foarte bine 😦
Uite cum m-am pacalit sa scriu si astazi.
November 18th, 2010 at 9:47 am
erai obligata sa scrii azi..tu ai promis!
si cred ca trebuie sa fii ,,scuturata” un pic sa iti revii..sau dam vina pe astenie?
November 18th, 2010 at 11:29 am
Si cum, ma? Vrei sa spui ca eu n-am trezit nici o revelatie in tine, nici un fior artistic, nimic, niente, nada? 😀
Nu a fost asa si cu blogul (primul), la inceput? Simteai o oarecare presiune sa scrii, sa captezi atentia, sa … ceva? (La mine asa a fost, dupa un timp, nu mi-a mai pasat ce scriu si daca captez atentia, scriam pur si simplu. Asa-s inceputurile de orice, cam impiedicate).