Te urasc, joi, te urasc, joi, spuse ea razaaaand

Azi nu am chef de joi.

Incep sa ma injur pentru ideea cu muzeul pentru simplul fapt ca sunt celebra (la mine in apartament) pentru faptul ca ma simt de-a dreptul incapabila sa scriu la comanda. Mai ales cand comanda e la mine. “Hai, scrie, hai, scrie!” Urat!

De altfel, acesta este si motivul pentru care nu cred ca o sa mai scriu nicio carte, dupa Urechile pisicii Olga. De atata timp chiar incerc sa scriu, dar parca imi stau singura cu o toporisca deasupra capului. De-asta nu iese nimic. Pentru ca Urechile au fost naturale. Tot ce vine dupa e ca o obligatie. Sper sa treaca faza asta prelungita.

Din punct de vedere artistic mi se pare ca ma pierd, dupa ce tocmai m-am implinit. Nu pot sa scriu. Imi trebuie nopti ca sa scriu si sa cunosc oameni. Eu noaptea dorm.

Pe autoarea Urechilor eu nu o mai cunosc foarte bine 😦

Uite cum m-am pacalit sa scriu si astazi.

About shmeny

Ma numesc Oana Catalina Dusmanescu. Dintr-o minunata eroare, multi imi spun acum Olga, dupa eroina cartii pe care am scris-o. Am fost toata viata jurnalista. Acum nu mai sunt. Dintr-o alta eroare, pe care nu stiu cum s-o cataloghez, inca ma simt jurnalista. M-am nascut pe 26 martie 1976. Nu regret nici macar o zi din viata mea si nici macar o decizie pe care am luat-o. Pentru cartea mea, "Urechile pisicii Olga", inspiratie suprema mi-a fost Ira, care chiar este pisica si cu care am privilegiul sa impart caminul. Celelalte inspiratii au purtat multe lume si nu le voi enumera aici, pentru ca nu vreau sa uit pe cineva. Am scris aceasta carte din toata inima. De aceea mi-as dori sa ajunga, intr-o forma tiparita, la inimile voastre. View all posts by shmeny

2 responses to “Te urasc, joi, te urasc, joi, spuse ea razaaaand

  • scorpio72

    erai obligata sa scrii azi..tu ai promis!
    si cred ca trebuie sa fii ,,scuturata” un pic sa iti revii..sau dam vina pe astenie?

  • ambasadoarea

    Si cum, ma? Vrei sa spui ca eu n-am trezit nici o revelatie in tine, nici un fior artistic, nimic, niente, nada? 😀

    Nu a fost asa si cu blogul (primul), la inceput? Simteai o oarecare presiune sa scrii, sa captezi atentia, sa … ceva? (La mine asa a fost, dupa un timp, nu mi-a mai pasat ce scriu si daca captez atentia, scriam pur si simplu. Asa-s inceputurile de orice, cam impiedicate).

Leave a comment